"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Cuvinte de intelepciune pentru perioada 09 - 17 noiembrie



09 noiembrie

Olarul şi lutul
Tu eşti cel care decide ce va fi viaţa ta. Tu dai viaţă fiecărei relaţii şi fiecărei circumstanţe care îţi iese în drum. Dacă tu nu i-ai da viaţă, suflu, sens, scop, ea nu ar avea nimic. Nimic din toate acestea nu există separat de tine. Tu însă crezi că da.
“Tu”, cel pe care-l cunoşti, este un efect, nu o cauză. Acest “tu” se identifică cu lucruri exterioare şi se autodefineşte în raport cu ele. Şi astfel, tu eşti ridicat în sus şi tras în jos, exaltat şi umilit, de toate nesfârşitele permutări ale gândului, emoţiei şi experienţei. “Tu”, cel pe care-l cunoşti, este afirmat de toate aceste autoidentificări şi vătămat de distrugerea lor perpetuă. De ce să menţii vie această dramă? De ce să cauţi stabilitate şi pace, prin ceea ce nu este nici stabil, nici plin de pace? Tu nu eşti numai cupa sau potirul, ci şi olarul care le modelează şi le dă formă. Nu eşti numai lutul, ci şi cel care suflă viaţă asupra lor.

10 noiembrie

Sentimentele sunt uşa către inimă
E uşor să citim cărţi şi să ne trăim spiritualitatea la nivel intelectual... uşor – adică, până când viaţa intervine şi ne face bucăţi. Atunci suntem obligaţi să pătrundem mai adânc în spiritualitatea noastră.
Toţi vrem să ne simţim plini de pace, dar viaţa nu este întotdeauna liniştită. Uneori se întâmplă ceva care ne ridică probleme sau ne aruncă o provocare, iar noi trebuie să ne îmbrăţişăm întreaga experienţă.
Asta înseamnă să ne facem timp ca să simţim cu curaj, tot ceea ce simţim. Negarea sentimentelor noastre nu va duce la pace.
Cei cărora le este teamă să-şi înfrunte sentimentele, pot folosi meditaţia şi alte practici spirituale ca unelte ale negării. Ei pretind că sunt fericiţi, deşi nu sunt. Ei încearcă să se descotorosească de sentimentele stânjenitoare, în loc să le întâmpine ca pe nişte mesageri ai sufletului.
Sentimentele noastre sunt acolo pentru un motiv anume. Ele sunt o cale câte inimă.
Sentimentele puternice se ivesc, atunci când trebuie deschisă uşa către inima noastră.

11 noiembrie

Întregire
Să nu fii surprins atunci când oamenii vin la tine, aşteptându-se ca tu să-i redai lor înşile. E ceva obişnuit. Dar nu te lăsa amăgit. Tu nu poţi întregi pe altcineva, nici altcineva nu te poate întregi pe tine.
Fiecare din voi trebuie să-şi găsească propria întregire.
Fiecare din voi ştie că îi este deja îndeajuns lui însuşi.

12 noiembrie

A întoarce şi celălalt obraz
Atunci când vezi cu Sinele tău Adevărat, nu vezi decât Adevăratul Sine în ceilalţi. A vedea cu Sinele tău Adevărat înseamnă a vedea dincolo de măştile pe care ceilalţi le poartă peste esenţa lor. Înseamnă să-i vezi prin iubirea ta şi prin acceptarea sinelui tău.
Atunci când te priveşti pe tine cu compasiune, îi vezi şi pe ceilalţi la fel, chiar şi atunci când ei încearcă să te atace. Înţelegi că ei încearcă să-şi proiecteze ura de sine asupra ta, deoarece pentru ei este prea înspăimântătoare ca să o poată privi. Aşa că, nu ataca la rândul tău. Aminteşte-le doar cine eşti – şi oferă-le iubirea de care au cu atâta disperare nevoie şi pe care nu ştiu cum să o ceară.

13 noiembrie

A lua înapoi ceea ce ai dat
Nu vei experimenta adevărata intimitate cu cineva, dacă îţi petreci viaţa încercând să le faci plăcere altora. E posibil să cauţi aprobarea şi să o găseşti pentru o vreme – dar e numai o chestiune de timp, până când ea va deveni o închisoare. Cine se dăruie pe sine, va trebui să se ia înapoi – mai curând sau mai târziu. Cine aşteaptă să fie salvat de altcineva, îl va învinovăţi pe acesta, atunci când salvarea nu apare. Cine spune “da” pentru că se teme să spună “nu”, va spune “nu” în cele din urmă – dar acesta nu va fi un “nu” blând şi plin de compasiune. Va fi un “nu” aspru şi neiertător al celui care încearcă să supravieţuiască, al celui care se teme că va fi sufocat. Va fi strigătul celui care se simte trădat, deşi, de fapt, s-a trădat singur.

14 noiembrie

A te accepta pe tine însuţi
Nu te poţi “forţa” să te iubeşti pe tine însuţi, aşa cum nu te poţi forţa să-i iubeşti pe alţii.
Iubirea începe cu acceptare. Practică acceptarea - atunci când devii conştient că eşti critic cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Fii doar conştient şi acceptă ceea ce se întâmplă... nu te autopedepsi... şi apoi îmbrăţişează-ţi experienţa cu afecţiune. Spune-ţi: “Văd că sunt critic – şi asta înseamnă că sunt speriat”. A te accepta pe tine însuţi în fiecare moment este o muncă spirituală. Este o practică permanentă. Din nefericire, nu există scurtături. Iubirea lui Dumnezeu pentru tine merge pe urmele iubirii şi acceptării tale de sine.

15 noiembrie

A învăţa lecţia
Adeseori, părăseşti o relaţie sau îţi încalci un angajament pe care l-ai făcut, pentru că nu vrei să te confrunţi cu temerile care te cuprind.
Această strategie a ieşirii din scenă nu funcţionează niciodată, pentru că nu faci decât să te învârţi în cerc şi să creezi o altă relaţie, sau o altă situaţie, în care trebuie înfruntate aceleaşi temeri. Nu poţi renunţa la lecţie, înainte de a o învăţa. Poate că ai nevoie să experimentezi acea lecţie cu douăzeci de oameni diferiţi, în douăzeci de moduri diferite – dar, în cele din urmă, trebuie să-ţi înfrunţi temerile.

16 noiembrie

A-ţi aduce ţie însuţi iubire
Munca ta spirituală se face cu temerile tale, nu cu ale altcuiva. A fi conştient de temerile tale, creează un spaţiu în care ceilalţi să devină prezenţi alături de tine. Asta nu dă greş niciodată.
Ego-ul încearcă să iubească, dar nu o poate face. El nu ştie decât cum să pretindă. Iubirea nu vine din ego. Dar ea trebuie să vină la ego – din tine. Iubirea ta pentru partea din tine care se teme, creează siguranţă.
Acest mod de grijă faţă de sine este activitatea cea mai importantă a vieţii spirituale. Atunci când îţi aduci ţie însuţi iubire, ego-ul nu mai constituie o problemă.
El este o problemă, numai atunci când nu aduci iubire.

17 noiembrie

Nevoia de a fi plăcut celorlalţi
Nu e necesar ca alţii să te placă. E bine când ei o fac – dar nu ar trebui să fie ceva devastator, atunci când nu o fac.
Propria evaluare de sine trebuie făcută independent de gândurile şi sentimentele altor oameni. Atunci ea este autentică. Este substanţială.
Este un rezervor de forţă emoţională – la care se poate apela, atunci când apare o necesitate emoţională.

Paul Ferrini

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu