"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

duminică, 4 august 2013

Omul spre victoria destinului sau



Legea Corespondentelor

Organismul uman reprezintă un microcosmos construit exact după imaginea universului, macrocosmosului. Aceasta înseamnă că între om şi univers există corespondenţe. Toată ştiinţa esoterică este bazată pe legea corespondenţelor. Omul este infinitul mic, cosmosul este infinitul mare şi între ele există corespondenţa: fiecare organ al corpului nostru are afinitate cu o regiune din cosmos. Evident, nu trebuie să ne imaginăm că cosmosul posedă organe ca ale noastre, dar în esenţa lor, organele noastre şi “organele “ cosmosului au ceva identic şi prin legea afinităţii, noi putem să atingem în spaţiu forţe, centre şi lumi care corespund unor elemente din noi  Această cunoaştere a corespondenţelor ne deschide perspective nemaipomenite.

Între om şi univers, între microcosmos şi macrocosmos, există deci o corespondenţă absolută. Dar prin felul lui de a trăi, omul a distrus această relaţie ideală, perfectă, cu macrocosmosul,cu Dumnezeu, iar acum problema se pune de a o restabili. Şi el o poate face, pentru că atunci când a ieşit din atelierele Creatorului, a primit tot ce îi era necesar pentru a se dezvolta şi a regăsi, dacă se rătăcea, drumul spre patria lui celestă.

Când un copil vine pe lume, nu-i lipseşte nimic; poate are inima puţin mai la dreapta, sau stomacul puţin mai mic, sau rinichii care nu funcţionează bine, dar are totuşi o inimă, un stomac, rinichi, plămâni, nimic nu-i lipseşte. În acelaşi fel, fiecare spirit care vine să se încarneze pe pământ posedă organe şi instrumente care corespund tuturor calităţilor care sunt acolo sus, în cer, şi pentru că este astfel, totul este posibil pentru el; progresiv, bineînţeles, dar dacă cunoaşte legile şi le respectă, el poate întreprinde cele mai mari realizări.
Şi care sunt aceste legi ? Presupuneţi că aveţi două diapazoane absolut identice: dacă faceţi să vibreze unul, veţi remarca că celălalt, pe care nu l-aţi atins, intră în vibraţie. Se spune că este rezonanţa. Toată lumea cunoaşte acest fenomen, dar nu ne oprim ca să-l aprofundăm şi să înţelegem că se petrece acelaşi lucru între făptura umană şi cosmos. Şi omul poate ajunge să acordeze făptura lui fizică şi psihică cu vibraţiile universului, poate atinge puterile cereşti pentru a face un schimb cu ele şi primi astfel ajutor şi reconfort. Da, este un mod de a comunica. Voi vorbiţi şi sunteţi auziţi; puteţi chiar să provocaţi anumite forţe pentru a le face să vină până la voi şi să beneficiaţi de ele. Voi faceţi deci schimburi cu toate regiunile universului pe care le doriţi, ştiind că tocmai în acest schimb Dumnezeu a plasat pentru om cele mai mari posibilităţi de perfecţionare.

Vă întrebaţi :”Dar cum să ne acordăm ? Sunt atâtea detalii de luat în consideraţie!” Nu vă faceţi griji, aceasta se va face de la sine. Dacă cultivaţi dragostea, abnegaţia, indulgenţa, generozitatea, totul va începe să se acordeze de la sine, pentru că voi lucraţi cu forţe care, automat, armonizează totul în voi. Când un om şi-a detracat sistemul nervos, l-a făcut în mod conştient, lucid, ştiinţific? Ştia exact unde şi cum va introduce dezordinea? Nu, dar introducând în el gânduri şi sentimente bizare, a sfârşit prin a se detraca. Pentru a deveni nebun nu este necesar de a cunoaşte amplasamentul exact al tuturor centrilor nervoşi. Deci, în acelaşi fel, pentru a ajunge să acordaţi organismul vostru , trebuie să lucraţi cu gânduri şi sentimente superioare care vor face să vibreze
armonios toate centrele voastre spirituale.
Unii, care au făcut totul pentru ca nimic să nu mai meargă pentru ei, se plâng mereu că viaţa nu are sene şi că Dumnezeu nu există. Dar nu înseamnă că dacă ei sunt stupizi, bolnavi şi nenorociţi, nu există în lume făpturi inteligente, sănătoase şi fericite! Da, numai judecata lor este defectuoasă . Să-şi amelioreze gândirea şi totul se va aranja. Dar să presupunem că sunteţi nenorociţi, speriaţi, că nimic nu merge, ce e de făcut ? Ei bine, în loc să rămâneţi aici, să plângeţi şi să vă învârtiţi fără sens, de ce să nu mergeţi la fiinţele care vă pot ajuta? Veţi spune: ” Unde sunt ele ? Unde să le găsim ?” Dar ele sunt aici, sunt aici tot timpul, lângă voi, prin gândire puteţi să vă adresaţi lor şi să le întâlniţi graţie legii acustice de rezonanţă sau cum o numesc eu deseori, legea simpatiei, a afinităţii. De îndată ce cunoaşteţi această lege, voi sunteţi obligaţi să vă depăşiţi, să vă întreceţi pentru a atinge coardele cele mai sensibile, cele mai subtile ale fiinţei voastre, pentru ale face să vibreze ştiind că vor exista forţe, entităţi şi regiuni care vor răspunde.

De câte ori m-am oprit asupra acestei legi acustice a ecoului ! Voi spuneţi :”Te iubesc !...”sunteţi singur, şi totuşi auziţi o multitudine de voci care vă răspund : “ Te iubesc ... te iubesc...te iubesc...” Şi dacă spuneţi : “ Te detest ...” ecoul îl repetă de asemenea. Faptul că este o realitate în planul fizic, de ce nu ar fi, de asemenea, o realitate şi în planul gândirii ? Luaţi o minge şi aruncaţi-o într-un zid: dacă nu vă daţi la o parte, ea va reveni asupra voastră şi vă va lovi. Este o lege analogă celei a ecoului: legea şocului în retur. Şi aici această lege este cunoscută pentru planul fizic dar nu se gândeşte nimeni niciodată că în planul psihic, ea există, de asemenea.

Orice faceţi în bine sau în rău vă va reveni în mod obligatoriu într-o zi.  Fiecare sentiment pe care îl aveţi este de o natură determinată, va atrage din spaţiu forţe de aceeaşi natură, care se
îndreaptă spre voi, în virtutea legii afinităţii. Graţie acestei legi se pot atrage din marele rezervoare ale universului toate elementele pe care le dorim, dar cu condiţia de a avea gânduri şi sentimente de aceeaşi natură cu aceste elemente. Gândurile şi sentimentele voastre sunt cele care vor determina în mod absolut natura elementelor şi a forţelor care vor fi atrase de foarte departe, undeva în spaţiu, şi care mai devreme sau mai târziu vor ajunge până la voi.

Această lege a afinităţii este pentru mine cea mai mare cheie, cea mai mare enigmă, bagheta magică. Pe ea mi-am bazat toată viaţa. Cunoscând această lege, eu lucrez într-un sens determinat, gândindu-mă la tot ceea ce există mai bun, mai frumos, pentru mine şi aştept rezultatele. Multe lucruri mi s-au întâmplat deja iar altele vor veni mai târziu. Eu lucrez numai cu această lege pentru că ea cuprinde pe toate celelalte. Graţie ei pot să vă explic totul: structura oamenilor, inteligenţa lor sau prostia lor, bunătatea şi răutatea lor, fericirea sau nenorocirile lor, bogăţia şi mizeria lor, totul.

Priviţi cum aceasta se întâmplă în mare pentru peşti. Marea conţine o infinitate de elemente chimice, şi iată că un anumit peşte care atrage anumite particule, îşi formează un corp superb, colorat, fosforescent iar altul care atrage alte particule îi dau un corp tern şi urât. Aceasta nu se petrece bineînţeles conştient, dar fiecare peşte atrage elementele din mare, care-i corespund naturii sale. Este exact ceea ce se produce pentrun noi. Noi suntem peştii scufundaţi în oceanul eteric şi cum acest ocean conţine toate elementele difuzate de către Creator, noi devenim unul sau altul, după elementele pe care le-am atras, pentru a ne forma corpul. În acest fel totul se explică.

Luaţi de exemplu pe cineva care este urât, nefericit, mereu bolnav : aceasta nu vine din această încarnare ci din reîncarnări anterioare în care el nu era nici instruit, nici luminat şi în care în ignoranţa sa, a atras elemente deplorabile de care nu mai ştie acum să se debaraseze. Atunci, atenţie, voi care cunoaşteţi această lege a afinităţii, care este legea magică cea mai formidabilă, baza întregii creaţii, trebuie să începeţi imediat să treceţi la treabă pentru a atrage particule de o natură atât de luminoasă, încât totul să înceapă să se restabilească în voi. Şi când cei care vă înconjoară vor vedea că aţi devenit mai simpatic, mai luminos, mai inteligent şi chiar mai puternic, toţi vor începe să vă considere altfel şi destinul vostru se va schimba  Vedeţi, în viaţă totul are o legătură.

În schimb, dacă sunteţi ignorant,dacă nu ştiţi pe ce legi este bazată existenţa, dacă tot timpul distrugeţi şi brutalizaţi tot ce Dumnezeu v-a dat, evident, forţele naturii nu vă pot ajuta mult timp; ele sunt obligate să vă abandoneze. Şi atunci câte tristeţi şi disperări ! Din nefericire, mulţi bărbaţi şi femei au ajuns până acolo: câţi nu am întâlnit eu ! Ei nu ştiau nici măcar cum au ajuns aici şi nici măcar nu puteam să le explic acest lucru într-atât totul era obscur şi haotic în capul lor: ei nu vedeau nici un sens în viaţa lor, nici o ordine în univers, nimic.  Ar fi trebuit totul reluat de la început, să-i instruiesc câţiva ani .. şi în special, ar fi trebuit ca ei să aibă bunăvoinţa să asculte. Dar ei nu o aveau şi nu în cinci minute aş fi putut să le arăt înlănţuirea faptelor: unde şi când au început să se rătăcească şi cum, încetul cu încetul au ajuns la această situaţie deplorabilă. Din nefericire , marea majoritate a oamenilor nu acceptă să recunoască această înlănţuire a cauzelor şi a consecinţelor. Chiar dacă li se arată acest lucru cu argumente şi probe aproape tangibile, ei nu le văd.

Pentru mine cuvântul “afinitate” este unul din cele mai semnificative, e un cuvânt magic ! Pentru că această lege a afinităţii ne permite să atragem din oceanul cosmic cele mai bune elemente, cele mai strălucitoare, cele mai subtile pentru a construi corpul nostru de glorie, corpul de lumină care este în fiecare din noi ...În alte conferinţe, v-am vorbit deja de acest corp de glorie, v-am spus cum îl construim, cum îl formăm. El este menţionat chiar în Evanghelii, dar nu găsim informaţii asupra lui. Corpul de glorie îl avem toţi potenţial, dar noi trebuie să-l formăm, dându-i materiale, ca mama care o face pentru copilul pe care-l poartă în ea.
Cum îşi formează mama pe copilul său?...Mâncând, respirând, bând, gândind, trăind, ea îi dă materiale şi, din ce în ce, copilul se dezvoltă. Ea este cea care îl formează, ea nu poate decât aceasta, neputând să-l creeze.

Nici noi nu putem să creăm pe Hristos în noi: trebuie mai întâi ca sufletul nostru să fie fertilizat, pentru a concepe pe Hristos, şi apoi ca şi mama, noi putem să-l formăm prin tot ceea ce emană din noi înşine,  prin tot ceea ce putem trăi mai bun.
Când avem, din timp în timp, stări de conştiinţă foarte elevate, când avem dorinţa de a ajuta lumea întreagă, de a lucra pentru Dumnezeu, de a ne despuia, de a face ceva nobil şi înălţător, în acel moment particulele pe care le emanăm se vor adăuga corpului nostru de glorie. Iată cum putem să-l facem să crească; el nu poate fi format decât cu ceea ce avem mai bun în noi. Şi dacă îl hrănim mult timp cu carnea noastră, cu sângele nostru, cu fluidul nostru, cu viaţa noastră, într-o zi el începe să strălucească, să încălzească, devenind foarte puternic, foarte tare, invulnerabil, nemuritor, pentru că este format din materiale care nu se oxidează, care sunt eterne, el face minuni, la început în noi, şi apoi în afara acestui corp de glorie, corp de lumină, Hristos poate face minuni.

Înainte de a forma acest corp în el, omul este întunecat, obscur, slab, vulnerabil, bolnăvicios; şi totuşi fiecare poartă în el un germen de Hristos, pe care îl poate dezvolta. Şi astfel, revenim la legea afinităţii. Discipolul trebuie deci să parvină a se depăşi, a se întrece pe sine, pentru a atrage particulele cele mai pure, cele mai luminoase din oceanul eteric şi a le suda la corpul său de glorie. El poate să le obţină începând chiar de astăzi, mai întâi în cantitate mică, şi apoi din ce în ce mai mult în fiecare zi. Este de altfel ceea ce facem noi în fiecare dimineaţă, aici aproape de soare: noi ne îndepărtăm de pământ, ne legăm cu cerul, cu soarele pentru a lua câteva particule foarte luminoase pe care le adăugăm corpului nostru de glorie ... Iată încă o parte din adevărata ştiinţă.

Timp de ani şi ani am lucrat numai pentru a ajunge să văd, să înţeleg structura acestui edificiu care este universul.  Da, timp de ani ... Era singurul lucru care mă interesa, zile şi nopţi întregi m-am dedublat pentru a avea viziunea clară a acestei şarpante, a acestor legături care există între toate aceste elemente ale universulu .
Esenţial este de a vedea structura, de aceea, atât timp cât oamenii se vor mulţumi să studieze tot ce este împrăştiat în planul fizic, în lumea faptelor, ei nu vor trage decât concluzii eronate. Numai ridicându-se până în lumea legilor şi mai sus încă până în lumea principiilor pentru a contempla această structură, ei vor avea această viziune clară a întregului ansamblu pe care am obţinut-o.
Mi-au trebuit ani de zile dar astăzi o posed şi de aceea pot să vă instruiesc, să vă luminez, să vă sfătuiesc: pentru că mă refer întotdeauna la acest model de perfecţiune. Nimeni sau aproape nimeni nu recunoaşte încă valoarea acestei filozofii. Dar nu va fi mereu aşa. Există forţe mai puternice decât omul şi care îl vor obliga într-o zi să aprecieze acest învăţământ la justa sa valoare. Am o încredere absolută, de aceea nu-mi fac griji, trăiesc cu convingerea că, mai devreme sau mai târziu, fiecare lucru va fi la locul său.

Pentru moment , pe pământ , totul este răsturnat: ceea ce are valoare este batjocorit iar ceea ce nu are nici o valoare ocupă primul loc. Priviţi, se dă valoarea cea mai formidabilă aurului, bijuteriilor, caselor, maşinilor. Şi ideilor divine ?... Nici o valoare ! Ei bine, este exact contrariul a ceea ce am văzut în acest edificiu cosmic. Acolo sus pe primul loc este o idee, un adevăr. Iată ceea ce este considerat acolo sus: o idee, tot restul vine după aceea.

Oamenii au răsturnat toate valorile şi nimic nu mai este la locul său. Vedem oamenii cei mai vicioşi şi cei mai diabolici, înconjuraţi de tot ce este mai bogat şi mai somptuos, în timp ce cei care au cele mai mari calităţi, nu posedă nimic din ceea ce corespunde acestor calităţi. Cum nu au nici o tentaţie, ei nu fac nimic pentru a căpăta bogăţiile pe care nu le au  şi atunci ei posedă abia câteva nimicuri în planul fizic: exterior, nimic nu corespunde splendorii care este în ei. Dar nu va fi mereu astfel, pentru că există această lege a corespondenţei după care frumuseţea interioară trebuie să fie îmbrăcată şi în exterior de o aparenţă frumoasă, iar urâţenia interioară îmbrăcată în urâţenie exterioară. Inteligenţa naturii a decis astfel.

Într-un trecut îndepărtat, când ordinea adevărată a lucrurilor era respectată, toţi cei care erau săraci pe dinăuntru, erau săraci şi pe dinafară şi cei bogaţi pe dinăuntru erau şi pe dinafară. Ca şi Dumnezeu. Dumnezeu care posedă toate calităţile şi virtuţile, posedă şi toată bogăţia universului. Numai aici, la oameni, această ordine nu mai există.
Dar cum legea este absolută (tot ceea ce este jos trebuie să fie la fel cu ce este sus) într-o zi va fi altă ordine şi fiecare îşi va găsi locul său: cei care sunt bogaţi în inteligenţă, bunătate, nobleţe, vor avea de asemenea şi toate bogăţiile exterioare corespunzătoare şi cei care nu au aceste calităţi vor fi în mizerie. Evident, nu oamenii vor fi cei care vor restabili această ordine, pentru că ei nu ştiu cine merită şi cine nu merită; aceasta va fi opera Inteligenţei cosmice, pentru că legea corespondenţelor este o lege imuabilă în univers.

Astăzi v-am dat o cheie; producând prin gândurile şi sentimentele voastre vibraţii şi emanaţii cât mai ridicate, care vor parcurge un spaţiu foarte îndepărtat ca să caute printre miliardele de elemente cele care corespund, veţi putea redeveni stăpânii destinului vostru.

Sursa: Omul spre victoria destinului sau, Omraam Mikhael Aivanhov

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu