"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

joi, 21 martie 2013

Mesajul secret pe care l-a transmis Michelangelo prin fresca ”Crearea lui Adam”



Dintre toate picturile de pe tavanul Capelei Sixtine, “Crearea lui Adam” este cea mai impresionantă opera a lui Michelangelo. Marii critici de artă au adus numai cuvinte de laudă acestei fresce, Vasari descriindu-l pe Adam doar la superlativ, “Adam, al cărui frumusețe, postură și contururi sunt atât de perfecte încât pare că a fost creat de Supremul Creator însuși și nu de pensula unui muritor de rând“. Efectul vizual este unul senzațional, în partea stângă, Adam, creația pură a lui Dumnezeu, întinde mâna spre cea mai înaltă energie din Univers. În acest fel prinde viață și puritatea emanată ne face să credem că încă nu a căzut în păcat.


La prima vedere fresca este de-o simplitate ieșită din comun, dar trebuie să ne amintim că Michelangelo nu a fost doar un pictor oarecare ci un om complex cu foarte multe cunoștințe pe care a dorit să le transmită umanității. Complexitatea pictorului se observă din mesajul ascuns în creația sa, mesaj care depășește puterea de înțelegere a celor mai mulţi dintre oameni.
Magnifica operă de artă a fost creată între anii 1508-1512 şi a fost comandată chiar de Papa Iulius al II-lea. Michelangelo a pictat-o fără asistență şi fără a ține cont de părerile celor din jurul său. Aceasta este cauza pentru care diverse opinii contradictorii s-au născut în cercurile oamenilor de știință. Scânteia sau fluxul energetic dintre degetul creatorului şi cel al lui Adam se zărește atât de bine încât am putea crede că opera sa este încărcată de o imensă energie pozitivă.


La o analiză minuțioasă s-a constatat că sfera în care este pictat creatorul este izbitor de asemănătoare cu creierul uman. Oare ce a vrut să transmită Michelangelo prin acest fapt?
Printr-o comparație simplă a contururilor celor două imagini(forma creierului uman cât şi forma sferei din care provine Dumnezeu) realizăm că spațiul este unul şi același. Dumnezeu provine dintr-un mare creier, identic cu cel uman şi de acolo i-a oferit viață primului om de pe Pământ.
O altă ciudățenie este glanda pituitară, care se observa atât de bine în fresca din Biserica Sixtină şi care este înfățișată de piciorul unui înger. Se pare că Michelangelo a omis voluntar să-i mai picteze degetele pentru a scoate în evidență cât mai bine această componentă importantă a creierului uman.


Glanda pituitară este o structură mică la baza creierului situată în interiorul unei șei osoase protective. Ea este cea mai importantă glandă din sistemul endocrin (hipotalamus, glanda pituitară, glanda pineală, glanda tiroidă şi paratiroidele, pancreasul, suprarenalele, glandele de reproducere – ovarele şi testiculele) . I se mai spune și glanda maestru (conducătoare) pentru că îşi produce proprii hormoni, dar influențează de asemenea secreția hormonală a altor glande. Această glandă controlează intestinele, vezica, uterul, stomacul şi splina.
Şi atunci nu putem să ne întrebăm decât care este mesajul codificat din spatele acestei opere de artă? Oare maestrul Michelangelo a vrut să sugereze că Dumnezeu este o inteligență deosebită, un creier care poate să pună în mișcare întregile legi universale, sau pur şi simplu creatorul este doar în mintea umană?


Sursa: internet
 


Carte recomandata "Agonie si Extaz" - Irving Stone, biografia lui Michelangelo Buonarroti
O carte epopee, care imbina mai multe teme generoase, pentru iubitorul de arta, istorie si cunoastere a spiritului uman: evident, tema principala a romanului este biografia lui Michelangelo Buonarroti, dar ea se imbina magistral cu o alta tema puternica, cea a unui secol de istorie, cultura, religie si arta europeana de exceptie. De fapt, Irving Stone creioneaza in “Agonie si Extaz” chiar doua secole pline de arta italiana, tinand cont ca artisti majori ca Donatello sau Brunelleschi, desi apartinand primei parti a secolului XV, sunt totusi foarte prezenti pe tot parcursul romanului (si altii asemenea lor) ca surse de inspiratie pentru Michelangelo si pentru contemporanii sai. In acest mod, avand in vedere cei aproape 90 ani de viata ai lui Michelangelo (1475 – 1564!), o intreaga epoca ce incepe la 1400 si se incheie aproape de 1600 este descrisa in roman. In plus, nume importante ale epocii, de la Lorenzo de Medici, primul “sponsor” al artistului si pana la Da Vinci, Savonarola sau papa Iulius al II-lea (cel care i-a comandat fresca din Capela Sixtina lui Michelangelo), sunt prezente in roman. Nu in ultimul rand, romanul Agonie si Extaz este si un roman de dragoste, el urmareste in diversele etape ale vietii iubirile lui Michelangelo, de la iubirea adolescentina pentru Contessina, pana la iubirea tarzie, matura, pentru Vittoria Colonna. Si nu in ultimul rand, cartea este povestea de dragoste a lui Michelangelo cu marmura, o poveste din care s-au nascut Batalia Centaurilor, Bacchus, Pieta, Madonna, Moise, David si alte lucrari exceptionale. Asa ca indiferent daca va place sau nu istoria, daca va place sau nu arta italiana medievala, romanul va va captiva oricum, pentru ca este in acelasi timp si o poveste impresionanta despre spiritul uman, etern.

Sursa: http://www.ghenea.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu