"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

joi, 14 martie 2013

Gândurile şi emoţiile noastre pot influenţa realitatea fizică, pe distanţe mari



"Gândurile şi emoţiile noastre pot influenţa realitatea fizică, pe distanţe mari" 
- de vorbă cu profesorul clujean ADRIAN PĂTRUŢ, despre Proiectul Conştiinţei Globale -

Ipoteza Gaia

- D-le profesor, un grup de cercetători clujeni, con­dus de dvs., participă de câţiva ani la cel mai im­portant proiect internaţional de cercetare necon­ven­ţională, unul care sfidează şti­inţa actuală. Proiectul a în­ceput la Universitatea din Prince­ton şi românii sunt singurii din ţările din Est care participă la el, probabil şi ca un semn de recunoaştere a valorii şi experinţei dvs. legate de manifestările paranormale din pădurea Hoia-Baciu. A­cest proiect internaţional, tul­burător şi straniu, se numeşte "Proiectul Con­ştiinţei Globale". Despre ce este vorba?

- Proiectul Conştiinţei Globale este cel mai im­por­tant proiect internaţional de cercetare a unor posibile acţiuni neconvenţionale ale minţii umane. Originea sa se găseşte în numeroase discuţii purtate în anii 1970 - 1980, în cadrul unor grupuri de avangardă, formate din oameni de ştiinţă cu vederi largi şi reprezentanţi ai unor curente spirituale, preocupaţi toţi de ideea tulburătoare, potrivit căreia mintea umană ar putea influenţa nemij­locit realitatea fizică. Afirmaţiile ce consideră gândul uman o forţă redutabilă, care poate schimba rea­litatea, au o tradiţie milenară şi au jucat un rol esenţial în ma­joritatea curentelor esoterice şi doctrinelor spirituale care s-au succedat de-a lungul istoriei. Această idee tradiţională a fost şi este însă infirmată vehement de către comunitatea ştiinţifică, deoarece pare să contra­zică setul de legi cunoscute ale fizicii. Proiectul Con­ştiinţei Globale consideră că, de fapt, contradicţia este doar una temporară şi aparentă şi încearcă să o rezolve prin metode de investigaţie moderne, strict ştiinţifice.

- La ce idei şi curente mai vechi fac apel cer­ce­tătorii implicaţi în proiect?
- Cercetătorii folosesc relativ frecvent anumiţi ter­meni cu conotaţie mai degrabă esoterică şi/sau spiri­tuală, de exemplu: conştiinţă globală, conştiinţă plane­tară, noosferă sau Gaia. Noţiunea de noosferă îi apar­ţine lui Pierre Teillhard de Chardin (1881-1955), cel care a fost deopotrivă preot iezuit, paleontolog, antro­po­log şi filosof. Ideea lui a fost că în procesul de evoluţie al Terrei s-ar forma treptat, distinct de geosferă (lu­mea minerală) şi de biosferă (lumea vie) - o noo­sferă care umanizează Pământul. Noosfera ar fi gene­rată de minţile, gândurile şi cultura umană şi Gaia
ar avea un fel de existenţă autonomă. Foarte interesantă este şi aşa numita ipoteză Gaia, care a fost lansată în anul 1965, de către James Lovelock, cunoscut medic şi filo­sof. Prin ipoteza Gaia, Lovelock a voit să desemneze planeta noastră ca organism viu. Gaia este numele Pământului în mitologia greacă (numele corect este, de fapt, Geea). Ipoteza Gaia consideră că Pamântul nu este doar o simplă sferă de piatră (litosfera), acoperită în majoritate cu apă (hidrosfera) şi pe care s-a dezvoltat viaţa (biosfera), ci ar fi el însuşi un organism uriaş şi sensibil. De aceea, pentru Lovelock este prioritară exis­tenţa şi sănatatea planetei ca întreg, mult mai impor­tantă decât supravieţuirea diferitelor specii indi­viduale de vieţuitoare. Ipoteza sa este apreciată şi sus­ţinută de numeroase grupuri şi mişcări ecologice. Într-o asociere a ipotezei Gaia cu conceptul de noosferă, noosfera ar fi mintea planetei Gaia.

- Cum se leagă toate acestea în proiectul de la Princeton, la care participaţi?
- Principalul artizan şi, totodată, directorul Pro­iec­tului Conştiinţei Globale este Roger D. Nelson, psi­holog şi cercetător recunoscut al fenomenelor necon­venţionale, mai ales pentru activitatea anterioară, pur­tată de el în cadrul Laboratorului pentru cercetarea anomaliilor din Princeton (Princeton Engineering Anomalies Research La­bo­ratory; PEAR) de pe lângă Uni­ver­sitatea de inginerie şi ştiinţă aplicată din Princeton, S.U.A. Obiectivele pro­iectului sunt radicale şi multiple: evidenţierea, prin metode ştiin­ţifice, a unei posibile acţiuni a minţii asupra materiei; verificarea unei posibile sincronizări a unui număr ri­dicat de minţi umane, care pot acţiona coerent şi simul­tan asupra lumii fizice, determinând modificări şi efecte măsurabile; ipoteza existenţei unei conştiinţe de grup sau chiar a unei conştiinţe globale, care ar repre­zenta un fel de superminte planetară.

Când gândurile şi emoţiile influenţează aparatele electronice

- Când a început acest proiect de tăietură revo­lu­ţionară şi în ce constă el?
- Proiectul Conştiin­ţei Globale a început în august 1998, la Prince­ton, şi s-a extins, treptat, în SUA, şi apoi în în­trea­ga lume. Acum, el cu­prinde o reţea for­mată din 88 de sisteme electronice operaţionale interconectate, răspân­dite din Alaska până în Noua Zeelandă. Fiecare sistem electronic, de­numit şi egg, este for­mat dintr-un generator de numere aleatoare, cu­plat la un computer. Cele 88 de sisteme elec­tronice din lume sunt sin­­cro­nizate după Tim­pul Universal (UT), ca­re a înlocuit vechiul timp Greenwich (GMT). Ele transmit în fiecare se­cundă datele, în timp real, prin Internet, la com­puterul central din Princeton. Din 2003, unul dintre cele 88 de sis­teme electronice, şi primul din Europa de Est, se află la Cluj, ca urmare a par­ticipării active a Co­lec­tivului de cercetări necon­venţionale al Institutului de cercetări experimentale interdisciplinare din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" la Proiectul Conştiinţei Globale. Activitatea sa este monitorizată permanent de o echipă pe care o co­or­donez şi din care mai fac parte cercetătorii Voicu Du­ca, Adrian Ianoliu şi inginerul de sistem Gheorghe Lu­paş.

- Care este secretul proiectului?
- În centrul proiectului sunt aceste generatoare de numere aleatoare. Se numesc astfel, deoarece "produc" 200 de numere pe secundă, cifre de "0" şi "1", în sec­venţe nestructurate, tinzând spre dezordine maximă. Esenţa proiectului este următoarea: mintea, conştiinţa, gândul uman pot influenţa direct evenimente, feno­me­ne şi sisteme fizice - adică tocmai generatoarele de nu­mere aleatoare. Astfel, mintea umană, gândul, ar influ­en­ţa în mod straniu secvenţele numerice produse de generator, structurându-le şi ordonându-le inexplicabil. Se urmăresc clipele în care cât mai mulţi oameni, cu minţile şi gândurile lor, se sincronizează şi se interco­nectează.

- Când se produce această conectare for­mi­dabilă de minţi omeneşti?
- Totul se întâmplă în tim­pul marilor evenimente planetare, care concentrează o intensă reacţie de emoţie colectivă. Şi toate rezul­tatele obţinute demons­trea­ză cu fermitate faptul că, indiferent de locul unde se pro­duce evenimentul major, efectul observat este global. Un factor extern, care pare să acţioneze independent de distanţă, afectează simultan toate egg-urile reţelei răspândite în lume. Şi acest "ce­va" din exterior este reprezentat de un număr ridicat de minţi umane, care se interconectează şi acţionează coerent şi sincronizat, atunci când sunt afectate de un anumit eveniment major, capabil să genereze o reacţie emoţională colec­tivă. Totul se petrece ca şi cum un fel de minte colectivă ar genera un câmp la scară plane­tară, care afectează func­ţio­narea dispozitivelor elec­tronice din toată lumea. De aceea, se afirmă că Pro­­iectul Conştiinţei Glo­bale ar efectua o Elec­troGaiaGramă (EGG), de unde şi denumirea egg pentru sistemele elec­tronice ale reţelei, adică ar înregistra continuu o electroencefalogramă a unei minţi colective pla­ne­tare. Iar proiectul se mai numeşte şi Proiectul ElectroGaiaGramă.

Efectul precursor

- Puteţi să-mi daţi câ­teva exemple din re­zul­tatele Proiectului la care participaţi?
Graficul deviaţiei emoţionale colective, în cazul accidentului Concorde
Graficul variantei medii de Anul Nou 2004 
- Între 1998 şi 2007, de pildă, un număr mare de eve­nimente au avut efecte puternice asupra celor 88 de sisteme elec­tronice din reţea. Printre ele: bombardarea am­basadelor SUA din Dar es Salaam şi Nairobi, începutul bombar­damentelor NATO în Iugoslavia, acci­dentul Concorde de la Paris, accidentul subma­ri­nului nuclear Kursk, atacurile teroriste din 11 sep­tembrie 2001, ceremonia de deschidere a Olimpiadei de iarnă de la Salt Lake City, accidentul navetei spa­ţiale Columbia, atacurile teroriste de la Madrid, sfâr­şitul primei etape a războ­iului din Irak (cu dărâmarea statuii lui Saddam Hussein), funeraliile papei Ioan Paul al II-lea sau căsătoria prinţului Charles cu Camilla Parker. Fără a intra prea mult în detalii matematice, analiza datelor care se efectuează simultan la Princeton şi la Amster­dam arată că, în minutele şi orele care urmează pro­ducerii şi mediatizării unor astfel de evenimente ma­jore, se constată frecvent o modificare a secvenţelor numerice generate de dispozitivele elec­tronice, care încep, inexplicabil, să se ordoneze. Aşa s-a întâmplat, de pildă, la prăbuşirea avionului Concorde lângă Paris. Accidentul, soldat cu 113 victime, s-a petrecut pe 25 iulie 2000, la ora 15:02 UT. Aproape ime­diat, la nici 15 minute de la accident, asupra siste­melor electronice a început să se manifeste acţiunea unui "ceva" ne­cu­noscut, un factor extern. Şi care s-a menţinut la valori ridicate timp de peste două ore şi jumătate. Ceea ce a influenţat sistemele a fost un număr mare de minţi omeneşti interconectate şi sincronizate de emoţia inten­să a accidentului. De parcă în­tre minţile umane s-ar fi aşternut punţi care le leagă pentru un timp. Punţi care le-au făcut să acţioneze coerent şi simultan asupra realităţii fizice.
Dar evenimentul-model analizat în cadrul Pro­iectului Conştiinţei Glo­­bale este Anul Nou, care are par­ticularităţi unice, deoarece reu­neşte, în doar 24 de ore, 37 de eve­nimente succesive - pentru că Anul Nou este sărbătorit la 37 de mo­mente de timp diferite de către popu­laţia Globului, răspândită pe 37 de zone orare (23 la ore întregi şi 14 la jumătăţi de ore). În cazul Anu­lui Nou 2004, rezultatele obţinute arată că sincronizarea maximă s-a produs în medie cu circa un minut înainte de miezul nopţii. Această struc­turare elimină orice posibile efecte locale şi de­mons­trează că, în anumite intervale de timp, toate egg-urile reţelei răspândite în lume sunt influenţate de unul şi acelaşi factor extern, inde­pen­dent de distanţă: gân­durile, minţile, con­ştiinţele asociate ale unui număr ridicat de persoane preocupate de un acelaşi eveniment.

Graficul emoţiei planetare în timpul atacului terorist asupra turnurilor din New York

Dar, cu siguranţă, cel mai puternic efect a fost înregistrat la 11 septembrie 2001, fiind asociat cu seria de atentate teroriste de pe teritoriul SUA. Încă de la ora 05:00, secvenţele numerice generate de cele 37 de egg-uri ale reţelei, aflate la acel moment în funcţiune, au prezentat un aspect complet nefiresc, o creştere ful­minantă a varianţei medii - cum se nu­meşte în matematică. Varianţa a atins valoarea maximă la ora 10:13, după ce turnul WTC 2 s-a prăbuşit, şi s-a menţinut la valori înalte, până spre orele 11, după care a început să scadă ra­pid. Desin­cro­nizarea extremă a sisteme­lor electronice ale reţelei a fost expresia şo­cului fără precedent al celor peste 2 mili­arde de oameni care au urmărit, în direct, desfă­şurarea atentatelor. Acest şoc planetar a scurt-circuitat, practic, reţeaua. Efectul precursor înregistrat în acea zi istorică, în care analiza datelor a evidenţiat valori anor­­male încă de la orele 05:00, cu aproa­pe 4 ore înaintea primului atentat, este foarte ciudat. Un astfel de efect a fost semnalat foarte rar până acum, numai în cazul unor atentate majore. Unii cercetători apreciază că el s-ar datora unui număr ridicat de minţi asociate care "presimt" că se va întâmpla ceva grav. Efectul precursor ar putea avea astfel o valoare pre­dictivă foarte generală, semna­lând iminenţa pro­ducerii unui eveniment dra­ma­tic undeva pe Glob.
Luminile răsfrânte la nesfârşit

- Ce concluzii se pot trage din toate aceste expe­rimente tul­bu­rătoare? Cum vor schimba ele ştiinţa, d-le profesor?
- Mai întâi, trebuie să vă spun că aceste rezultate sunt im­pa­rabile! De pildă, între 1998 şi 2007, au fost 244 de evenimente planetare, care toate au in­flu­en­ţat dis­po­­zitivele electro­nice ale reţelei. Şi şan­sa ca aceste influenţe să fi fost întâm­plătoare, de 1 la 3.75 mili­oa­ne, e practic nulă! Este absolut clar că acolo a fost un factor extern, o sumă a min­ţilor ome­neşti. Şi conclu­ziile sunt şi ele impre­sio­nante, pe măsură. Gân­du­rile, intenţiile, emoţiile şi traumele noas­tre pot influ­enţa instantaneu realitatea fi­zică pe dis­tanţe mari, inde­pendent de ba­rierele fi­zice interpuse. Minţile ome­neşti pot in­teracţiona nu doar între ele, ci şi cu le­gile fundamentale ale fizicii, pro­ducând efecte sau anomalii. Şi care pot fi măsu­rate. Un număr ridicat de minţi umane, interconectate de un eve­ni­ment care gene­rează o emoţie colec­tivă in­ten­să, se poate sin­croniza şi acţio­nează la sca­ră planetară, inde­pen­dent de dis­tanţă, de­terminând fluctuaţii di­na­mice în însăşi esen­ţa Spaţiului-Timp. Evi­dent, toate acestea nu pot fi ex­plicate de ştiinţa de azi. Unii cer­ce­tători sunt de părere că ele nu sunt şi nici nu vor fi vreodată expli­cabile, în cadrul para­digmei şti­in­ţifice. Şi, în gene­ral, toate feno­me­nele ne­con­venţionale asociate cu mintea uma­nă, şi care ţin de para­psiho­logie, ridică probleme extraor­dinare pentru şti­inţă. De a­ceea, e fi­resc ca unii re­pre­zen­tanţi ai liniei tra­diţio­nale conservatoare să critice sistematic cer­ce­­tările care raportează ano­malii, inclusiv re­zultatele Pro­iec­tului Con­­­ştiinţei Glo­bale. Din neferi­cire pen­tru sceptici, cercetările necon­ven­ţionale ur­mează în totalitate me­todele ştiinţei şi sunt efectuate mai ales de con­fraţi din interiorul co­mu­nităţii ştiinţi­fice, cu o po­zi­ţie recu­nos­cută. Ca atare, în ultimii ani, numărul scep­ticilor com­ba­tanţi s-a redus, iar vocea lor este tot mai estompată. Toate criticile scepticilor, care neagă sis­te­matic exis­tenţa anomaliilor, de tipul celor care in­ter­vin şi în Pro­iectul Conştiinţei Globale, sunt in­con­sistente şi, aş spune chiar, disperate. Dar, prin extin­derea experi­men­tului la scară planetară şi rezul­tatele re­marcabile ob­ţi­nute, Proiectul reprezintă cea mai se­veră sfidare la adresa paradigmei oficiale.

- Cât ajută, până la urmă, ipoteza Ga­ia ori noosfera?
Distribuţia geografică a celor 88 de sisteme electronice (egg-uri) ale reţelei
- Ipoteza Gaia şi conceptul de noosferă nu sunt, probabil, decât metafore seducă­toa­re, la fel ca şi termenii "conştiinţă glo­bală" şi "con­ştiinţă planetară". Roger D. Nel­son, direc­torul proiectului, con­sideră că termenul conştiinţă globală ar trebui în­locuit cu terme­nul "câmp de conştiinţă". Dar şi acest nou termen este doar o altă me­taforă, deoarece nu se referă la un câmp fizic obiş­nuit, cu mărimi bine definite, care variază continuu, ci la un fel de câmp neobiş­nuit, generat de un număr ridicat de minţi uma­ne interconectate, indepen­dent sau puţin de­pendent de distanţă, ce trans­portă infor­maţie capabilă să influenţeze sec­venţele numerice pro­duse de genera­toa­re de nu­mere alea­toare. Însă nu avem nici cea mai mică idee despre suportul care ar trans­porta o astfel de informaţie. Dar poate că ima­ginea cea mai sugestivă pentru toate acestea a fost dată acum 1300 de ani. S-a întâmplat în anul 700 după Hristos. Atunci, Fa ts'ang, unul dintre înte­me­ietorii şcolii chineze bu­diste Huayan, a vrut să-i explice practic împărătesei Wu relaţia cosmică dintre Unu şi Multiplu. Şi Fa ts'ang a condus suita imperială într-o încăpere ai cărei pereţi, tavan şi par­doseală erau cu totul aco­periţi de oglinzi. El a aprins o lumânare în cen­trul sălii şi a atârnat-o de ta­van. Ime­diat, toţi cei prezenţi s-au văzut înconjuraţi de nenu­mă­rate lumânări aprinse, de mărimi dife­ri­te, ce păreau să se întindă la in­finit. Iată, acesta este "Unu în Mulţi", a spus Maestrul. După aceea, el a aşezat în mijlocul încă­perii un cristal cu multe faţete. Atunci, ima­ginile nenumărate ale lumânărilor re­flec­tate în oglinzi, ce se reflectau la rândul lor în alte oglinzi la nesfârşit, s-au concen­trat - focalizându-se toate în inte­rio­rul cristalului ce lumina orbi­tor. "Mulţi în Unu" - a mai spus atunci Maestrul chinez. Aceste imagini splendide ilustrează esen­ţa Pro­iectului Conştiinţei Globale.

Sursa: Formula As

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu