"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

duminică, 10 martie 2013

Cartea zilei - ANAM CARA

"Prietenia sau iubirea adevărată nu este fabricată sau obținută printr-un act de voință sau intenție. Prietenia este mereu un act de recunoaștere. 

Această metaforă a prieteniei se bazează, poate, pe natura de lut a corpului uman. Atunci când găsești persoana pe care o iubești, un act de recunoaștere ancestrală vă aduce împreună. Este ca și cum, cu milioane de ani înainte ca tăcerea naturii să fie ruptă, lutul persoanei iubite și lutul tău zăceau alături, unul lângă altul. Apoi, cu trecerea anotimpurilor, ele auînceput să se separe și să se modeleze. Ați început să vă ridicați, ca două forme distincte de lut, fiecare găzduind o individualitate și un destin separat. Fără ca măcar să știți, memoria voastră ascunsă a jelit pierderea celuilalt. În timp ce corpurile voastre de lut au rătăcit timp de mii de ani prin univers, nu ați încetat să tânjiți unul după celălalt. Această metaforă poate fi de folos pentru a ilustra cum, într-o prietenie, două suflete se recunosc, dintr-o dată. Poate fi o întâlnire pe stradă, la o petrecere sau la un curs sau, pur și simplu, un moment în care faci cunoștință cu cineva și dintr-o dată apare o licărire de recunoaștere, iar cărbunii afecțiunii încep să strălucească. Ceva se trezește între voi, un sentiment de cunoaștere străveche. Iubirea deschide porțile recunoașterii ancestrale. Așa cum spunea Euripide, „Doi prieteni, un suflet”.

În tradiția clasică, această idee este magistral exprimatăîn Banchetul, minunatul dialog al lui Platon, despre natura iubirii. Platon face aluzie la mitul conform căruia, la început, oamenii nu erau indivizi separați. Fiecare persoană era, de fapt, două suflete unificate. Apoi, ele s-au separat; în consecință, îți petreci viața căutându-ți cealaltă jumătate. Atunci când vă găsiți și vă descoperiți unul pe celălalt, asta se petrece printr-un act de recunoaștere profundă. În prietenie, un cerc străvechi se închide. Ceea ce este străvechi între voi vă va purta de grijă, vă va proteja și vă va ține împreună. Când doi oameni se îndrăgostesc, fiecare din ei iese din singurătatea exilului și intră în casa apartenenței. Când participăm la o nuntă, e frumos să ne gândim la destinul binecuvântat ce a permis acelui cuplu să se recunoască, atunci când cei doi s-au cunoscut. Fiecare l-a recunoscut pe celălalt ca fiind persoana în care sufletul său se va simți acasă. Iubirea nu ar trebui să fie niciodată o povară, deoarece există mai mult între voi decât prezența mutuală."

ANAM CARA - John O'Donohue

www.elenafrancisc.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu