"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

marți, 15 ianuarie 2013

Despre rugaciune



“Sa va spun o intamplare de la Sfantul Munte. Acolo, un Sfant Parinte a facut o lavra (manastire) dar el n-a putut s-o termine din cauza a nu i-au ajuns banii si de aceea a pornit sa meaga la imparat sa ceara bani. Si cum se ducea el, vede o femeie in Sfantul Munte: era Maica Domnului. El n-a cunoscut-o ci a luat-o drept o femeie de rand si i-a spus:

-    Ce cauti tu, femeie, aici, pe locul acesta unde n-are voie sa calce picior de femeie? Atunci femeia i-a zis asa: - Da cu batul in stanca asta in numele meu! El si-a zis in sine: - Hai sa dau in stanca asta in numele ei, si a dat cu batul in numele ei si atunci s-a facut un tunet mare, s-a crapat stanca si-a iesit un siroi de apa (acolo s-a facut un popas religios). 

Abia dupa aceea a vazut el ca nu e o femeie de rand ci chiar Maica Domnului, care dupa ce i-a spus cum sa faca sa termine lavra, a disparut. De atunci, cand se intampla sa aiba cineva vreo vedenie, isi spunea ca daca Sfantului nu i s-a intamplat nimic din cauza ca a luat-o drept femeie de rand, e mai bine sa nu primeasca vedenia ca nu cumva sa se vatame.

Trebuie sa va spun ca icoanele, chipurile, sunt  pentru incepatori, iar pentru inaintati in credinta nu este nici un fel de imaginatie.

Dumnezeu este Duh, Adevar si Dreptate. Din cauza asta multi pictori n-au putut sa-L picteze pe Mantuitorul, pentru ca nu se poate. Nu-L poate prinde nimeni, e atat de necuprins.

Trebuie sa fiti atat de lepadati de orice, incat sa nu va lege nimic. Trebuie sa fiti linistiti si fara nici o grija ca sa puteti rosti neincetat rugaciunea mintii. Toata grija lasati-o mai marelui pe care l-a pus Dumnezu staret, ca el raspunde de orice in fata lui Dumnezeu.

Un Sfant Parinte, un episcop, a dat porunca tuturor tesalonicenilor sa rosteasca rugaciunea mintii si sa umble neincetat cu sirul de metanii, toti sa aiba metanii in mana (adica toti mirenii). Obiceiul acesta s-a pastrat pana astazi.

Cand faceti inchinaciunile si metaniile sa nu va ganditi ca n-ati facut nimic atunci.

Cand ziceti: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, atunci sa inspirati, ca si cum Il primesti pe Mantuitorul, Dumnezeul nostru, iar cand ziceti: Miluieste-ma pe mine, pacatosul – atunci sa expirati ca si cand ati da afara tot raul.

Cand eram copil nici nu stiam daca respir, numai dupa aceea am bagat de seama. 

Multi sunt mai slabi si nu pot sa ajunga acolo, la rugaciunea mintii, unde trebuie. Fireste cine nu poate, nu poate, dar toti sunt datori sa incerce.

Spunea un Sfant Parinte ca inainte se zicea: “Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Dar or sa ajunga sa o scurteze din ce in ce mai mult, ca la urma sa zica numai: Iisuse, milueste-ma si mai tarziu sa nu mai zica nimic din cauza lenevirii. 

(….) De aceea trebuie sa rumegati neincetat rugaciunea asta, ca mintea este ca o moara, ce pui dimineata in moara aceea macina toata ziua. Daca pui grau, macina grau, iar daca nu pui nimic, atunci vine satana si-ti presara neghina.

Dumnezeu sa va ajute.”

Sursa: Din invataturile Parintelui ARSENIE BOCA – Rostul Incercarilor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu