"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

marți, 9 octombrie 2012

Sa invatam de la copii



Din momentul in care vine pe Pamant omul vrea sa simta gustul libertatii, al bucuriei. Si mai mult ca oricand atunci cand este copil. 

De multe ori cand copilul vrea sa se simta liber si sa experimenteze ceva ce nu il pune in pericol, vine cineva si ii spune “Nu face asta!”. Incetul cu incetul copilul incepe sa fac numai ce ii spun altii si spontaneitatea lui dispare.  Astfel va ajunge sa creada ca a fi liber, spontan nu este un lucru chiar atat de bun. 

Un copil isi intreaba mama:  “Mami putem merge afara? Este cald, este frumos, vreau sa alerg si sa ma joc in parcul din spatele blocului”.  In cele mai multe cazuri mama ii spune imediat: “Nu, acum am treaba”. Copilul nu a cerut mare lucru, vrea sa iasa afara, sa se bucure de natura, de joaca alaturi de prietenii lui, dar mama sau tatal il refuza. Uneori cand parintii spun “da”, il fac pe copil sa se simta vinovat, ca si cum ar fi fost fortati sa raspunda afirmativ. 

Daca vrea sa-si dezmembreze masinuta sau papusa, ca sa vada ce se afla inauntrul lor, toata familia va sari pe el si ii vor spune: “Opreste-te, eu am dat bani pe aceasta jucarie. Joaca-te cu ea, nu o strica”.  Copilul dorea doar sa se uite inauntru, era doar o curiozitate “stiintifica”.  Voia sa vada ce anume face masinuta sa mearga sau papusa sa vorbeasca. Oare nu era o curiozitate indreptatita? Pana la urma jucaria nu e atat de pretioasa precum e curiozitatea lui, mintea lui iscoditoare. Jucaria e lipsita de valoare, chiar daca o strica nu e mare lucru. Dar oprind curiozitatea copilului, oare nu il veti determina pe copil, in timp, sa nu mai fie curios sa afle adevarul, sa nu il mai caute?

Atunci cand se joaca, copilul este preocupat si bucuros insa ceva intervine si ii strica bucuria jocului. Fie este ora mesei , fie trebuie sa mergeti la cumparaturi sau in vizita. Orice situatie ar fi, el este fortat sa faca ceva impotriva dorintei lui. Mananca obligat, merge la cumparaturi sau in vizita desi nu isi doreste asta. Dar, din pacate, a mai invatat ceva:  atunci cand esti bucuros apare ceva ce iti strica bucuria.

Este in vacanta la munte, cu parintii, si copilul vrea sa se abandoneze in mijlocul naturii, vrea sa stea intins pe iarba, sa ii simta mirosul crud,  sa priveasca cerul, sa simta soarele care ii mangai fata, sa simta in par vantul care adie incetisor.  Dar parintii initiaza un "joc" prin care verifica ceea ce a invatat copilul la scoala. Oare de ce tocmai acum cand el este liniste? Natura il atrage pe copil insa parintii ii spun "Concentreaza-te si raspunde la intrebarea....". Si copilul raspunde dar se preface ca ii place. A invatat sa se prefaca.


Seara copilul vrea sa iasa in balcon. Este liniste si copiilor le place sa priveasca si sa simta frumusetea stelelor. Ei au capacitatea de a constientiza incredibila profunzime a spatiului, restul creatiei de dincolo de Pamant.  Copilul este emotionat, frumusetea noptii il emotioneaza. Insa familia ii spune: “Este ora de culcare”. Of, chiar acum cand el calatoreste pe o steluta, chiar acum cand el se simte pe deplin liber.  Insa a mai retinut ceva: cand esti incantat, emotionat apare ceva care iti blocheaza emotia.

Si azi asa, maine asa, copilul incepe sa se teama ca de cate ori este bucuros, spontan, curios, emotionat, ceva nu este bine. 

Oare de ce parintii nu inteleg bucuria copiilor? Poate pentru ca acelasi lucru li s-a facut si lor de catre parintii lor? Sau poate copilului interior ii lipseste bucuria, iubirea?  Fiecare isi poate da un raspuns insa oricare ar fi raspunsul, acum este momentul sa lasati copiii sa traiasca in bucurie si sa invatati asta de la ei, sa lasati toate barierele sa cada, sa nu mai sacrificati ziua de azi pentru ziua de maine ci sa va bucurati si voi cu si de copiii vostri.

Iubire eterna din inima mea spre inimile voastre!
“ Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu