"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

vineri, 19 octombrie 2012

Deschiderea inspre Divin



Pâna nu vei întelege ca oricine este bun, îti va fi greu sa ga­sesti bunatate în tine însuti sau în altii. Esti obisnuit sa ga­sesti binele alaturi de rau. "Acesta e bun, acela e rau." Asa arata modul tau de a te judeca pe tine si de a-l judeca pe aproapele tau. El nu îti va aduce niciodata pace.

Aproapele tau nu este bun sau rau - si nici tu, de altfel. Amândoi sunteti numai buni. Nu exista rau în voi. Poti crede ca exista rau în tine - poti, de fapt, crede ca exista prea putin sau deloc bine în tine - dar aceasta este o credinta gresita. Atâta vreme cât o vei mentine, te vei chi­nui pe tine însuti sau pe altii.

Ce vreau sa spun când zic ca exista numai bine în tine? Aceasta înseamna, oare, ca esti incapabil de un gând sau de un gest negativ? Fi­reste ca nu, altfel nu te-ai afla unde te afli. Lumea ta e un complex de gânduri si gesturi negative, amestecate cu gânduri si gesturi pozitive. Lumea ta este o lume a umbrelor, o lume a întunericului si a luminii, combinate. Totusi, întreaga lume pe care o traiesti este alcatuita numai din gânduri. Daca ai putea elimina gândirea negativa din mintea ta, ai trai în­tr-un gen de lume cu totul diferit.

Într-o lume în care exista numai gânduri "bune", comparatia este imposibila. Fara comparatie, nu exista interpretare - deci nu poate exis­ta esec, pedeapsa, sacrificiu sau suferinta. Îti poti imagina o astfel de lu­me stralucitoare, nevinovata? S-ar putea sa ti se para straniu ca o astfel de lume poate exista, totusi ea nu este mai greu de creat decât lumea pe care o locuiesti!

Poti începe sa creezi aceasta lume noua, întelegând ca în tine sau în semenul tau nu exista nimic rau, ci numai bine. Frica de rau este cea care face "raul" sa para real. Toata negativitatea se naste din frica. Însusi conceptul de "rau" este un gând al fricii. Prin urmare, ce altceva mai exista, pe lânga bunatatea ta, care este dreptul tau câstigat prin nastere?

Exista îndoiala care spune ca nu esti bun. Exista frica.
Viata ta e alcatuita din bunatate asaltata de îndoiala si frica. De câte ori, în decursul unei zile, îndoiala si frica nu-ti contesta perceperea propriei tale bunatati? De câte ori nu-ti contesta ele perceperea bunatatii aproapelui tau? O data ce stii ca îndoiala si frica opereaza încontinuu în cadrul ex­perientei tale, le poti accepta în mod constient. Apoi. ele devin, pur si simplu, parte din dansul constientei. "Oh, da, stiu ca sunt bun. si ce s-ar întâmpla daca n-as fi?" Acest dans are loc în minte. Dialogul se desfa­soara într-un dute-vino continuu. Dar, încetul cu încetul, îsi pierde din tonul osânditor.

Treptat, pe masura ce frica este îmbratisata, ea se stinge. Conflictul se sterge din mintea care îsi recunoaste propria bunata­te si, o data ce si-a recunoscut propria bunatate, ea nu o poate mentine decât extinzând-o asupra altora. Daca vezi pe altcineva ca fiind rau, ai îngaduit îndoielii si fricii sa se întoarca în mintea ta.

Ceea ce este divin e liber de dualitate si de orice fel de conflict. Te deschizi catre divinitate, atunci când vezi propriul tau bine si pe cel al aproapelui tau ca fiind unul si acelasi. Divinitatea e întotdeauna împar­tasita. Ea nu este niciodata exclusiva.

Tot ceea ce înseamna exclusivitate este o plasmuire a fricii.
Tot ceea ce înseamna judecata este o plasmuire a fricii.
Numai atunci când respingi raul si accepti binele vei alunga frica din inima ta. Nici unul dintre copiii lui Dumnezeu nu poate fi rau. În cel mai nefericit caz, el este chinuit. În cel mai nefericit caz, îi ataca pe altii si îi învinuieste pentru chinul sau. Dar el nu este rau.

Da, chiar atât de adânc trebuie sa mearga compasiunea ta.
Nu exista fiinta umana care sa nu merite iertarea ta.
Nu exista fiinta umana care sa nu merite iubirea ta.
Tu-ti poti stabili conditiile si justificarile - dar pe mine ele nu ma pacalesc. Ţi-am spus adevarul. Nu e în interesul tau sa-l denaturezi.

Daca ti-e greu sa ierti si sa iubesti pe cineva, spune-o. Nu-l con­damna, ca sa-ti justifici propria slabiciune.
Daca esti cuprins de frica, spune adevarul. Adevarul aduce întot­deauna sanatate mintala. Doar cel cuprins de frica judeca pe altul. Ai tre­cut tu dincolo de strânsoarea fricii? Daca nu, atunci recunoaste-ti frica. Daca îti recunosti frica, nu îi vei judeca pe ceilalti, deoarece vei ajunge sa întelegi ca frica îti distorsioneaza întotdeauna perceptia.

Recunoaste-ti frica si fii sincer cu tine si cu ceilalti. Marturiseste: "Sunt cuprins de frica acum si de aceea nu pot ve­dea corect." Renunta la judecatile pe care vrei sa le faci, caci ele nu sunt altceva decât un atac lipsit de sens împotriva cuiva a carui bunatate nu o poti vedea. Încredinteaza-mi mie aceste judecati.
Spune adevarul: "Iisuse, nu-l pot vedea corect pe acest seaman al meu, deoarece îl judec. Ajuta-ma sa ma dezbar de judecatile mele si sa înteleg ce frici sunt scoase la iveala în mine de catre comportamentul sau."

Fiecare judecata pe care o faci despre aproapele tau vadeste cu mare precizie ceea ce urasti sau nu poti accepta la tine însuti. Nu urasti pe altcineva, decât în cazul în care îti aduce aminte de tine însuti.
Iata de ce, orice încercare de a justifica mânia, frica sau judecata esueaza lamentabil. Este pur si simplu o tentativa de a acuza pe altcine­va pentru propria ta greseala. O încercare lipsita de onestitate. De res­ponsabilitate. Ai mijloacele de a pune definitiv capat judecatii, dar înca mai vrei s-o justifici. De ce? Fiindca nu-ti poti recunoaste greseala. Preferi sa su­feri, decât sa adm iti ca ai facut o greseala. Preferi sa pretinzi ca esti per­fect, decât sa recunosti ca, în cazul asta, esti un învatacel. Ce orgoliu de neînteles! Cum pot lua de mâna pe cineva care, în pofida durerii sale, insista ca e perfect?

Nu te pot ajuta, daca nu ma lasi sa o fac.
A gresi nu este un lucru atât de îngrozitor. Greseala nu te va de­poseda de iubire si de acceptare. Tu asa crezi, dar asta nu e decât o închi­puire. Ceea ce te priveaza de iubire este insistenta ca faci ceea ce tre­buie, atunci când, de fapt, nu faci. Asta împiedica interventia corectiva.
Încearca, te rog, sa întelegi acest lucru. A nu face ceea ce trebuie nu înseamna a fi "rau", iar a face ceea ce trebuie nu înseamna a fi "bun".
Fiecare dintre voi va face atât ceea ce trebuie, cât si ceea ce nu tre­buie, de sute de ori în cursul unei singure zile.

Îti spun ca nu poti numara de câte ori faci ceea ce trebuie, sau ceea ce nu trebuie pe durata calatoriei tale pamântesti.

Aceasta lume este o scoala si ai venit aici ca sa înveti. A învata înseamna a face greseli si a le corecta. A învata nu înseamna a face tot timpul ceea ce este bine. Daca ai face tot timpul ceea ce este bine, ce ne­voie ar mai fi sa vii la scoala?

Fii smerit, prietene. Te afli aici ca învatacel si trebuie sa accepti ca asa stau lucrurile, daca e sa-ti însusesti lectiile pe deplin. Daca nu recu­nosti ca ai facut o greseala, nu te pot ajuta s-o corectezi. Dar, admite-ti greseala si corectarea va fi acolo, o data cu iertarea.

Nu încerca sa fii perfect, prietene. Este un tel nepotrivit. Numai cei care aleg sa sufere mult si din greu doresc sa fie perfecti. Doreste, în schimb, sa recunosti fiecare greseala pe care o faci - ca sa poti învata din ea. Perfectiunea vine spontan si fara efort, numai atunci când spui ade­varul, când renunti la dorinta de a-i impresiona pe altii, când îti abando­nezi falsa mândrie.

Cei care cer corectia - o vor primi. Nu pentru ca sunt mai buni de­cât altii, ci, pur si simplu, pentru faptul ca o cer. Nu îi judeca pe cei ce nu sunt gata sa-si recunoasca greselile. Recunoaste-le, pur si simplu, pe ale tale si da restul lui Dumnezeu. Împartaseste altora din experienta ta, dar nu cauta sa le-o impui, caci nu stii ce nevoi au altii si nu e treaba ta s-o stii. Aminteste-ti de ceea ce este bun în aproapele tau. Aminteste-ti de ceea ce este bun în tine însuti. Lasa toate fricile si judecatile sa se disi­peze, acolo unde se ivesc. Recunoaste-ti greselile si fii tolerant fata de greselile pe care le fac altii.

Iata ce-ti cer eu. E simplu, nu-i asa? E atât de simplu, încât vei uita mereu. Dar nu fi descurajat. Daca dorinta ta pentru pace e puternica, în cele din urma îi vei ceda. O data ce ai decis ca asta este ceea ce vrei, nu poti sa nu reusesti sa vii Acasa.

Paul Ferrini


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu