"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

duminică, 7 octombrie 2012

Cautarea fericirii, cautarea lui Dumnezeu



Fericirea e ca o minge după care fugi, dar cand să o prinzi, ii mai dai o lovitura de picior...pentru a putea continua sa fugi dupa ea! Pentru ca in aceasta cursa te simti stimulat; in aceasta cautare, in acest elan pentru atingerea telului se gaseste fericirea. Deci, cand aveti o dorinta, nu va grabiti sa o satisfaceti, pentru ca ea va ridica, va implineste. Eu, cunoscand aceasta lege, mi-am pus in suflet niste dorinte pe care stiu ca nu le voi putea niciodata realiza: dar, aceste dorinte ma fac să traiesc.
Ei da, iata secretul. De ce sa cereti ceea ce veti putea realiza in cateva luni sau cativa ani? E prea usor, nu asa veti fi fericiti, deoarece pentru a obtine ceea ce v-ati propus nu aveti nevoie sa va legati la Sursa divina, inepuizabila, singura care va poate da totul. Cand sfarsiti prin a obtine ceea ce va doreati, bineinteles ca veti fi fericiti pe moment, dar imediat dupa aceea, veti simti un gol: trebuie cautat inca ceva si nu veti fi niciodata satisfacut. Atunci, ce e de facut? Sa cautam ceea ce este mai indepartat si mai irealizabil: perfectiunea, imensitatea, eternitatea iar pe aceasta cale veti gasi toate celelalte: cunoasterea, bogatia, puterea, iubirea... . Da, le veti avea fara sa le cereti. In timp ce, daca va propuneti un lucru, va veti opri acolo, deci va veti limita si nu le veti avea pe celelalte. Si, numai Domnul stie, daca veti obtine ceea ce cautati!  
Iata pentru ce, cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este de a nu cere altceva decat ceea ce e inacesibil. Toate, in rest, le veti gasi pe drumul vostru, fara a va opri, fara sa va pierdeti vremea. Da, dar cine gandeste asa? Se spune: ”A, daca obtin aceasta functie, daca castig acest premiu, daca ma casatoresc, daca voi avea copii....voi fi fericit.” Dar de indata ce le avem, aceasta nu schimba mare lucru, ba chiar sunteti mai nefericiti pentru ca v-ati oprit aici, in loc  sa alegeti o tinta mai indepartata care sa va oblige sa mergeti inainte fara incetare.
De altfel, Dumnezeu Insusi a pus in sufletul creaturilor sale un sentiment de insatisfactie si lipsa, care nu dispare decat in ziua in care ele se unesc cu El. Pana cand ele nu au realizat aceasta fuziune, cauta, fac experiente, crezand de fiecare data ca obtin ceea ce doresc; dar sunt tot timpul deziluzionate, dezamagite. In realitate acest sentiment de deceptie nu e asa rau, pentru ca el impinge oamenii sa mearga inainte, cautand fara incetare.
Dumnezeu e peste tot in univers, e ascuns in tot ceea ce ne suscita dorinta. (....) Da, putem sa-L gasim pe Dumnezeu peste tot, chiar si in piatra, unde prezenta Sa este ca o scanteie ascunsa. Dar, desigur, nu vom gusta decat o satisfactie momentana, pentru ca nu in straturile dense, in formele inferioare ale materiei il putem gasi cu adevarat pe Dumnezeu.
Toti oamenii, oricare ar fi acestia, Il cauta pe Dumnezeu, fara a sti ca Il cauta. Ei îsi spun ca sunt in cautarea fericirii. Dar cine nu o cauta? Toti cauta fericirea, dar si-o imagineaza sub o forma determinata. Ajunge sa observi un pic pentru a constata multitudinea formelor pe care o are aceasta cautare a fericirii...si chiar forme contradictorii: unii sunt fericiti cand chibzuiesc, altii isi gasesc fericirea in nepasare si distractii. Unii au nevoie de viata de familie, altii prefera singuratatea si celibatul. Unii cauta opulenta, confortul, gloria, iar altii, austeritatea, ascetismul si obscuritatea. Unii aspira la o existenta in miscare si aventuroasa, si altii la o viata pasnica si fara complicatii. Unii au nevoie sa-si ajute aproapele, sa-l apere, sa-l ingrijeasca iar altii au nevoie sa-l persecute si sa-l distruga.
Fericirea, pe care fiecare o cauta in felul sau, dupa temperamentul sau, e o forma de a-L cauta pe Dumnezeu; o cautare mai mult sau mai putin inteleapta, mai mult sau mai putin luminoasa, dar toti il cauta pe Dumnezeu. Pentru ca, in spatele acestei idei a fericirii, se ascunde Dumnezeu. El a dat oamenilor aceasta aspiratie la fericire, pentru ca, pana la urma, ei sa-L poata gasi. Si chiar daca, in asteptare, ei Il mai cauta trecand prin mlastini, noroaie si cimitire, intr-o zi, dupa repetate experiente, ei vor intelege ca trebuie sa Il caute in sferele superioare, sub forma de puritate, de lumina, iar acolo, ei da, ei Il vor gasi.
Cu totii sunt predestinati sa Il gaseasca pe Dumnezeu intr-o zi, sub aceasta forma sublima. Dar, pentru a-L gasi, trebuie cel putin sa Il iubesti. Nu pentru ca Dumnezeu ar avea nevoie de iubirea noastra. Daca marii maestrii ai tuturor religiilor au invătat pe altii iubirea de Dumnezeu, este pentru ca ei cunosteau o lege magica ce nu este alta decat corespondenta in plan spiritual a faptelor pe care putem sa le vedem zi de zi in planul fizic. Aruncati o minge intr-un perete: el o va trimite inapoi. Adresati, la munte, niste cuvinte contra unui zid de stanca: ele vor reveni inapoi. In acelasi mod, cand trimiteti dragostea voastra catre Dumnezeu, declansati aceasta lege s dragostea divina e obligata sa vina spre voi. Dumnezeu nu are nevoie de voi, ci voi aveti nevoie de El si doar prin dragostea noastra putem sa-L atragem spre noi.
Pentru a primi, trebuie să dai. Daca nu imi intindeti paharul, nu va voi putea turna apa. Daca nu intindeti inima catre Dumnezeu, El nu va putea sa va verse binecuvantările Sale. Da, pentru a primi forta, lumina, intelepciunea, bunatatea, plenitudinea lui Dumnezeu, trebuie sa Ii dam dragostea noastra, si aceasta dragoste este cea care declanseaza in schimb toate gratiile divine.

Omraam Mikhael Aivanhov, Semintele fericirii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu