"Tu esti iubirea mea, imi deschid inima in fata ta."

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Evangelia Pacii lui Ioan (a doua parte)



Toţi cei din jurul său I‑au ascultat cuvintele cu uimire, deoarece cuvintele Sale erau putere şi El îi învăţa cu totul altfel decât preoţii şi scribii. Şi, cu toate că soarele apusese de mult acum, ei nu au plecat la casele lor, ci s‑au aşezat în jurul lui Iisus şi L‑au întrebat: „Învăţătorule, spune‑ne care sunt aceste legi divine ale vieţii? Te implorăm, mai rămâi cu noi o vreme şi învaţă‑ne. Am vrea să ascultăm toate învăţăturile Tale divine ca să putem fi vindecaţi şi să devenim virtuoşi şi fericiţi”.
Şi atunci Iisus a stat jos în mijlocul lor şi a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, nimeni nu poate fi cu adevărat fericit, în afară de cel care respectă legea.
Şi atunci ceilalţi au răspuns într‑un glas: „Noi toţi ascultăm de legile lui Moise, cel care ne‑a dat legea”.
Iisus le‑a spus: „Nu luaţi ca fiind pe deplin adevărată legea cea veche, aşa cum a fost ea scrisă în scripturile voastre, pentru că legea etern divină este viaţa armonioasă, pe când scriptura este moarte. Moise nu a primit legile sale de la Dumne­zeu în scris, ci prin cuvânt viu. Legea divină este cuvântul viu. Legea cu adevărat divină este cuvântul viu al Dumnezeului cel viu, dat profeţilor săi vii, pen­tru oamenii cei vii. În tot ceea ce este viaţă, acolo este scrisă legea divină. O vedeţi în iarbă, în copac, în râu, în munte, în păsările cerului, în peştii mării; dar căutaţi‑o în primul rând în voi înşivă. Toate cele care sunt vii sunt mai aproape de Dumnezeu decât scriptura, care este fără viaţă. Dumnezeu a făcut astfel viaţa şi toate cele care sunt vii, pentru ca ele, prin cuvântul etern viu, să poată să‑l înveţe pe om legile lui Dumnezeu cel adevărat. Dumnezeu nu a scris legile sale în pagini de carte, ci înainte de toate în inima, în mintea şi în spiritul vostru. Ele sunt me­reu prezente în suflarea voastră, în sângele vostru, în oasele voastre, în carnea voastră, în măruntaiele voastre, în ochii şi în urechile voastre şi sunt mereu scrise în fiecare părticică din trupul vostru. Ele se află în aer, în apă, în pământ, în plante, în razele soarelui, în adâncimi şi în înălţimi. Ele toate vă vor­besc, dacă ştiţi să le ascultaţi, pentru ca voi să pu­teţi înţelege şi respecta limba şi voinţa lui Dumnezeu cel viu. Dar voi adeseori, datorită păcatelor, vă în­chideţi ochii, ca să nu puteţi vedea şi vă astupaţi urechile, ca să nu puteţi auzi. Adevărat, adevărat vă spun, scriptura este lucrarea omului, dar viaţa şi toate cele care o găzduiesc sunt totdeauna lucrarea lui Dumnezeu. De ce nu ascultaţi şi nu respectaţi cuvintele cele vii ale lui Dumnezeu, care sunt în mod evident scrise în lucrările lui? Şi de ce studiaţi şi vă agăţaţi cu atâta încăpăţânare de scripturile cele moarte, care nu sunt decât lucrarea mâinilor neîn­demânatice ale omului?”
„Cum putem noi, oare, să citim legile lui Dum­nezeu, în altă parte decât în scripturi? Unde sunt ele în altă parte scrise? Citeşte‑ni‑le şi arată‑ni‑le unde le vezi Tu, pentru că noi nu cunoaştem nimic altceva decât scripturile cele vechi, pe care le‑am moştenit de la strămoşii noştri. Spune‑ ne despre legile divine de care ne vorbeşti, pentru ca, auzindu‑le, să le respectăm şi să fim îndreptaţi şi vindecaţi”.
Iisus a spus: „Voi nu înţelegeţi cuvintele vieţii, pentru că acum prin păcatele voastre voi sunteţi în moarte. Întunericul greşelilor vă acoperă ochii, iar urechile voastre sunt astupate de surzenie. Nu vă este de nici un folos să cugetaţi la scripturi dacă, prin toate faptele voastre, îl huliţi pe cel care v‑a dat scripturile. Dumnezeu şi legile Lui divine nu sunt deloc prezenţi în ceea ce faceţi. Ele nu sunt nicio­dată prezente în lăcomie şi nici în pofta de a bea, nici în vieţile voastre perverse şi agitate, nici în des­frâu, nici în căutarea de bogăţii, nici în ura contra duşmanilor voştri, pentru că toate aceste lucruri şi multe altele care sunt rele, sunt departe de adevă­ratul Dumnezeu şi de îngerii Săi. Căci toate aceste lucruri vin numai din împărăţia întunericului şi de la regele tuturor relelor! Toate aceste lucruri rele şi păcătoase le purtaţi permanent în voi înşivă; şi ast­fel, din această cauză, cuvântul adevărului şi pute­rea divină a lui Dumnezeu nu intră deloc în voi, pentru că numai relele de toate felurile şi toate spur­căciunile îşi au locuinţa în trupul vostru, în sufletul vostru şi în mintea voastră. Dacă vreţi cu adevărat ca cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi puterea Sa di­vină să poată intra în voi, nu spurcaţi trupul vostru, sufletul vostru şi mintea voastră! Trupul este templul sufletului şi sufletul este templul Spiritului cel nemu­ritor al lui Dumnezeu. Purificaţi de aceea aceste temple, pentru ca Domnul cel veşnic al templului să poată locui acolo înăuntru şi să ocupe un loc care să fie demn de El. Şi din faţa tuturor ispitelor corpu­lui, sufletului şi minţii vostre, care vin de la Satana, retrageţi‑vă pentru totdeauna sub umbra cerului lui Dumnezeu.
Reînnoiţi‑vă prin cele divine cât mai repede. Adevărat vă spun, Satana şi toate chinurile sale nu pot fi alungate decât prin post, aspiraţie şi rugă­ciune. Duceţi‑vă fiecare în natură şi postiţi singuri şi nu vă arătaţi postul nici unui om. Dumnezeu cel viu vă va vedea atunci şi mare va fi răsplata voastră. Postiţi, plini de credinţă în Dumnezeu, până când Belzebut şi toate relele sale pleacă de la voi şi toţi îngerii Mamei divine a Naturii vin şi vă slujesc. Şi iarăşi vă spun, dacă nu postiţi plini de umilinţă, nu veţi fi niciodată eliberaţi de puterea Satanei şi de toate bolile care vin de la Satana. Postiţi şi rugaţi‑vă cu ardoare, căutând neîncetat puterea Dumnezeului cel viu, pentru vindecarea voastră. Când postiţi, ocoliţi Fiii cei păcătoşi ai Oamenilor şi căutaţi să atrageţi spre voi îngerii Mamei divine a Naturii, pen­tru că numai cel care caută, până la urmă va găsi. Căutaţi aerul proaspăt al pădurii şi al câmpiilor şi acolo, în mijlocul lor, veţi găsi pe îngerul aerului. Scoateţi‑vă în întregime îmbrăcămintea şi permiteţi îngerului aerului să vă îmbrăţişeze tot trupul gol. Apoi respiraţi adânc şi rar, pentru ca îngerul aerului să poată fi adus înlăuntrul vostru. Îngerul aerului va alunga repede afară din trupul vostru toate necură­ţeniile, care l‑au pângărit atât pe dinafară cât şi pe dinăuntru. Şi astfel, toate lucrurile rău mirositoare şi necurate vor ieşi în curând afară din voi, aşa cum fumul iese din foc şi se răsuceşte în sus, pentru a se pierde în marea aerului. Pentru că vă spun cu ade­vărat, sfânt este îngerul aerului, care curăţă tot ce este necurat şi care face parfumate toate lucrurile rău mirositoare. Nici un om nu poate veni în faţa lui Dumnezeu, dacă îngerul aerului nu l‑a lăsat să treacă. Toţi trebuie să vă naşteţi din nou prin aer şi prin adevăr, pentru ca trupul vostru să respire aerul Mamei noastre divine Natura, iar mintea să respire la rândul ei adevărul Tatălui nostru Ceresc.
După îngerul aerului, căutaţi acum îngerul apei. Scoateţi‑vă din nou toată îmbrăcămintea şi permiteţi îngerului apei să vă îmbrăţişeze tot trupul. Aruncaţi‑vă cu totul în braţele sale pure şi cuprin­zătoare şi, tot atât de des pe cât mişcaţi aerul cu respiraţia voastră, mişcaţi acum şi apa cu trupul vostru. Îngerul apei va arunca, la rândul său, repede afară din trupul vostru, toate necurăţeniile care v‑au pângărit atât pe dinafară cât şi pe dinăuntru. Şi toate lucrurile necurate şi rău mirositoare vor curge re­pede afară din voi, la fel precum necurăţiile hainelor murdare, spălate în apă, curg şi se pierd în curentul râului. Adevărat, adevărat vă spun, sfânt şi pur este îngerul apei, care curăţă tot ce este necurat şi face parfumate toate lucrurile rău mirositoare. Nici un om nu va putea veni în faţa lui Dumnezeu, dacă îngerul apei nu‑l lasă să treacă. Toţi trebuie să vă naşteţi din nou din apă şi din adevăr, pentru ca trupul vos­tru să se scalde în râul vieţii pământeşti şi mintea voasrtră să se scalde în râul vieţii veşnice. Pentru că, de fapt, voi primiţi sângele vostru de la Mama voastră divină, Natura şi adevărul de la Tatăl divin Ceresc.
Să nu credeţi cumva că este destul ca îngerul apei să vă îmbrăţişeze numai pe dinafară; fiindcă necurăţia dinăuntru este adeseori cu mult mai mare decât necurăţia dinafară. Şi cel care se curăţă doar pe dinafară, dar pe dinăuntru rămâne necurat, este asemenea mormintelor care, pe dinafară sunt fru­mos vopsite, dar pe dinăuntru sunt pline de tot felul de necurăţii oribile şi dezgustătoare. De aceea este bine să permiteţi îngerului apei să vă boteze chiar şi pe dinăuntru, pentru ca să vă puteţi elibera repede de păcatele voastre trecute, pentru a putea deveni grabnic, şi în interior, la fel de puri ca spuma cea minunată a râului în lumina soarelui.
 Căutaţi, de aceea, un tâlv mare, cu tulpina lungă cât înălţimea unui om [n.n. tâlvul este o plantă asemănătoare cu un dovleac]. Umpleţi‑i interiorul cu apă din râu şi după ce soarele a încălzit‑o, agăţaţi‑l apoi de ramura unui copac şi îngenuncheaţi pe pă­mânt în faţa îngerului apei şi permiteţi capătului tulpinii tâlvului să intre în părţile voastre de dinapoi, pentru ca apa să poată curge prin toate măruntaiele voastre şi să le cureţe. După aceasta, rămâneţi în­genuchiaţi pe pământ, în faţa îngerului apei şi ru­gaţi‑l pe Dumnezeu cel viu să vă ierte toate păcatele voastre trecute şi rugaţi‑l apoi, cu umilinţă, pe înge­rul apei, să vă elibereze trupul de orice boală şi ne­curăţie. Apoi, lăsaţi .apa aceea să se scurgă com­plet afară din trupul vostru, ca să poată scoate din interiorul vostru toate lucrurile necurate şi rău miro­sitoare ale Satanei; veţi vedea atunci cu ochii voştri şi veţi mirosi cu nasul vostru toate spurcăciunile şi toate necurăţiile care v‑au spurcat templul trupului. Toate acestea erau păcate care locuiau în trupul vostru, chinuindu‑vă cu tot felul de dureri. Botezul lăuntric cu această apă vă eliberează grabnic de toate acestea. Reînnoiţi‑vă mereu botezul cu apă în fiecare zi a postului vostru, până în ziua în care veţi vedea că apa care curge afară din voi este la fel de pură ca şi spuma râului. Duceţi‑vă corpul la râu şi, acolo, lăsaţi‑vă în braţele îngerului apei, aduceţi cu umilinţă mulţumiri lui Dumnezeu cel viu, care v‑a eliberat de păcatele voastre. Acest botez sfânt prin îngerul apei este renaşterea voastră într‑o viaţă nouă. Pentru că prin ea ochii voştri vor vedea de acum încolo cele ascunse şi urechile voastre vor auzi cele tainice. Nu mai păcătuiţi deloc după aceea, după botezul vostru, pentru ca îngerii aerului şi apei să poată de‑a pururea locui în voi şi să vă slujească cu putere, tot mai mult. Şi dacă, chiar şi după aceea, ceva din păcatele şi necurăţiile voastre trecute mai rămân, căutaţi îngerul luminii Soarelui. Scoateţi‑vă toată îmbrăcămintea şi permiteţi înge­rului al luminii să vă îmbrăţişeze tot trupul gol. Apoi respiraţi adânc şi cât mai rar, pentru ca îngerul lumi­nii soarelui să poată fi de asemenea adus înăuntrul vostru. Şi îngerul luminii soarelui va alunga astfel din trupul vostru toate lucrurile necurate şi rău miro­sitoare care v‑ au spurcat atât pe dinafară cât şi pe dinăuntru. Şi toate lucrurile necurate şi rău mirosi­toare vor ieşi atunci afară din voi, aşa cum întuneri­cul nopţii se topeşte şi dispare în faţa strălucirii mi­nunate a soarelui care răsare. Pentru că vă spun cu adevărat, sfânt este îngerul al luminii soarelui, care curăţă toate necurăţiile şi face parfumate toate lu­crurile rău mirositoare. Nimeni nu poate veni în faţa lui Dumnezeu, dacă îngerul luminii soarelui nu l‑a lăsat să treacă. Toţi trebuie să vă naşteţi din nou din soare şi adevăr, pentru ca trupul vostru să stea puri­ficat în lumina soarelui Mamei divine Natura şi min­tea voastră să stea în lumina soarelui adevărului Tatălui Ceresc. Îngerii aerului, apei şi luminii soare­lui sunt mereu înfrăţiţi. Ei au fost dăruiţi Fiului al Omului pentru ca să‑l slujească şi pentru ca el să poată merge de‑a pururea, de la unul la altul, atunci când are trebuinţă. Sfântă şi purificatoare este îm­brăţişarea lor. Ei sunt copiii nedespărţiţi ai Mamei divine. Tocmai de aceea, nu trebuie să despărţiţi pe cei pe care Pământul şi Cerul i‑au făcut să fie de fapt Unul. Lăsaţi‑i pe aceşti îngeri fraţi să vă îmbrăţi­şeze în fiecare zi şi lăsaţi‑i mai ales să locuiască în voi, în tot timpul postului vostru.
Adevărat vă spun, numai astfel puterea diavo­lilor, toate păcatele şi necurăţiile vor pleca în grabă din trupul care este complet îmbrăţişat de aceşti trei îngeri. Precum hoţii surprinşi, care fug repede dintr‑o casă prădată, la întoarcerea stăpânului ca­sei, unul pe uşă, unul pe fereastră şi al treilea prin capacul de pe acoperiş, fiecare pe unde se află şi fiecare pe unde poate, tot aşa vor fugi repede din trupurile voastre toţi demonii răului, toate păcatele trecute şi toate necurăţiile şi bolile care au spurcat templul trupurilor şi al sufletelor voastre. Când înge­rii Mamei voastre divine Natura intră în trupurile voastre, stăpânii cei adevăraţi şi divini ai templului intră din nou în stăpânirea lui, şi atunci toate mirosu­rile rele vor pleca în grabă prin suflarea voastră şi prin pielea voastră, voma cea putredă prin gura voastră, prin pielea voastră, prin părţile voastre as­cunse şi chiar prin cele de dinapoi. Şi toate aceste lucruri le veţi vedea cu ochii voştri şi le veţi mirosi cu nasul vostru şi le veţi atinge cu mâinile voastre. Şi, când toate păcatele şi necurăţiile au plecat din tru­pul vostru, sângele vostru va deveni la fel de pur ca sângele Mamei voastre divine Natura, ca spuma curată a râului în lumina soarelui, suflarea vostră va deveni la fel de pură ca mireasma florilor parfumate, carnea vostră va fi la fel de pură precum carnea fructelor înroşindu‑se la vremea pârguitului printre frunzele copacilor, lumina ochilor voştri va deveni la fel de limpede şi strălucitoare ca strălucirea soarelui pe cerul albastru. Şi atunci, îngerii Mamei Naturi vă vor sluji din nou, plini de dragoste. Şi suflarea voas­tră, sângele vostru, carnea vostră vor fi una cu sufla­rea, sângele şi carnea Mamei voastre divine natura, pentru ca spiritul vostru să poată deveni, de aseme­nea, una cu Spiritul al Tatălui Ceresc. Pentru că nimeni nu poate ajunge la Tatăl divin Ceresc decât prin Mama divină Natura, aşa cum nici un nou‑născut nu poate înţelege pe deplin învăţăturile tatălui său, până când mama sa nu l‑a alăptat, nu l‑a scăldat, nu l‑a hrănit şi nu l‑a adormit. Când co­pilul este încă mic, locul său este cu mama sa şi el trebuie să o asculte. Când copilul a crescut, tatăl său îl ia la lucru alături de el, în câmp şi copilul vine înapoi la mama sa numai când ora cinei a sosit, şi apoi după aceea tatăl său îl învaţă ceea ce trebuie să ştie, pentru ca el să devină iscusit în toate lucră­rile tatălui său. Şi când tatăl vede că fiul său a pri­ceput aşa cum trebuie învăţătura şi face foarte bine lucrarea sa, el abia atunci îi dă toate averile sale, pentru ca fiul să poată continua acum lucrarea tată­lui său. Fericit este acel fiu, care va accepta sfatul mamei sale şi păşeşte pe această cale. Şi de o sută de ori mai fericit este acel fiu înţelept, care acceptă şi păşeşte, de asemenea, pe calea sfatului tatălui său. Tocmai de aceea v‑a fost spus: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca zilele tale să fie multe pe acest pământ”. Dar, mai mult decât atât, eu vă spun, Fii ai Oamenilor: Cinstiţi pe Mama voastră divină Natura şi respectaţi‑i toate legile, pentru ca zilele voastre să fie multe pe acest pământ şi cinstiţi, de asemenea, pe Tatăl vostru divin Ceresc, pentru ca viaţa veşnică şi plină de fericire să fie a voastră. Căci Tatăl Ceresc este de nenumărate ori mai mare decât toţi taţii de sânge, şi Mama voastră Natura este mai mare decât toate mamele de sânge, şi mai drag este Fiul al Omului în ochii Tatălui Său divin Ceresc şi ai Mamei sale divine Natura, decât sunt copiii în ochii taţilor lor de sânge şi ai mamelor lor de sânge, căci mai înţelepte sunt cuvintele şi legile Tatălui Ceresc şi cele ale Mamei Naturi, decât cuvintele şi voinţa tuturor taţilor şi aceea a tuturor mamelor de sânge. Şi de mai multă valoare, de asemenea, este moştenirea Tatălui divin Ceresc şi aceea a Mamei divine Natura, care vă deschid la veşnica împărăţie a vieţii divine cereşti şi pămân­teşti, decât toate moştenirile taţilor voştri de sânge şi toate moştenirile mamelor voastre de sânge.
Adevăraţii voştri fraţi trebuie să fie numai aceia care fac mereu voia Tatălui Ceresc şi voia Mamei divine a Naturii, şi nu fraţii voştri de sânge. Adevăraţii voştri fraţi, care respectă voia Tatălui divin Ceresc şi voia Mamei sale divine Natura, vă vor iubi totdeauna de o mie de ori mai mult decât fraţii voştri de sânge. Pentru că, încă din zilele lui Cain şi Abel, când fraţii de sânge au încălcat voinţa divină a lui Dumnezeu, nu mai există nici o frăţie de sânge adevărată. Şi adeseori fraţii se poartă cu fraţii lor ca nişte străini.
Va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu